Metode de obţinere a undelor coerente existente
Obţinerea undelor coerente pentru realizarea interferenţei se face separând din fluxul luminos emis de o sursă monocromatică două fascicule de lumină care ulterior se suprapun din nou in zona de interferenţă. In acest scop se utilizează numeroase dispozitive, care se încadrează în două metode:
- metoda divizării frontului de undă ( exemplu: dispozitivul lui Young);
- metoda divizării amplitudinii (exemplu: lama cu feţe plan paralele)
Metode de obţinere a undelor coerente cunoscute
Unul din procedeele de obţinere a undelor coerente este cel prin care radiaţia emisă de un izvor punctiform este divizată in două părţi, iar cele două părţi se intâlnesc din nou intr-un punct. In acest caz undele care interferă provin din aceeaşi undă iniţială. Acesta este procedeul de obţinere a undelor, prin divizarea frontului de undă.
Izvoarele coerente prin divizarea frontului de undă se pot realiza in optică prin:
a) formarea a două imagini ale aceluiaşi izvor luminos;
b) intrebuinţarea izvorului şi a unei imagini a sa;
In acest scop se concep şi se folosesc diferite dispozitive experimentale.Două dintre cele mai reprezentative dispozitive de acest tip sunt: oglinzile Fresnel şi bilentilele Billet.
Figurile de interferenţă obţinute astfel sunt foarte fine numai dacă izvoarele sunt punctiforme, franjele de interferenţă fiind nelocalizate.
Un fascicul de lumină poate fi, de asemenea, divizat cu una sau mai multe suprafeţe reflectatoare, de pe care o parte de lumină se reflectă, iar altă parte se transmite cu intensităţile corespunzătoare.
Cum intensitatea luminii este o masură a patratului amplitudinii spunem că undele coerente se obţin, in acest caz, prin divizarea amplitudinii.
Aceste unde se pot obţine şi de la izvoare mai intinse, iar efectele de interferenţă pot fi chiar mai intense, decât in cazul undelor coerente, obţinute prin divizarea frontului de undă. De altfel, in practică se folosesc izvoare mai mult sau mai puţin intinse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu