Unda staţionară este rezultatul interferenţei a două puncte coerente de amplitudini egale,care se propagă pe aceeaşi direcţie,dar in sensuri opuse.Amplitudinile oscilaţiilor variază de la un oscilator la altul si se repetă la distanţe egale cu λ/2.
Interferenţa este staţionară in punctele din câmpul de interferenţă(amplitudinea ramane constantă in timp)dacă sursele de unde sunt coerente(diferenţa dintre faze se menţine constantă in timp).Noua undă este formată din ventre şi noduri care nu se deplasează in timp şi se numeşte undă staţionară.Punctele cu amplitudine maximă de oscilaţie se numesc ventre iar cele cu amplitudine minimă noduri.
Energia este localizată in ventrele de oscilaţie.Fiecărei figure de interferenţă ii corespunde o anumită energie şi distribuire a acesteia.
Undele care interferă pentru a crea unda staţionară pot fi de orice fel: mecanice, sonore, optice, electromagnetice etc.
În funcţie de mediul de propagare undele staţionare pot fi uni-, bi- sau tridimensionale, ca de exemplu:
Ø o dimensiune: coarda vibrantă, tubul sonor, fibra optică;
Ø două dimensiuni: cutia de rezonanţă a instrumentelor muzicale, suprafaţa unui lichid, membrana unei tobe;
Ø trei dimensiuni: interiorul unei încăperi, spaţiul în care se propagă unde luminoase coerente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu