Interferenţa reprezintă fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde care se întâlnesc într-un punct din spaţiu. Pentru a obţine un fenomen de interferenţă staţionar, undele trebuie să aibă aceeaşi frecvenţă şi să fie coerente, adică să aibă aceeasi pulsaţie si o diferenţă de fază constantă in timp. În acest caz, în anumite puncte din spaţiu se vor forma zone cu aceeaşi valoare a intensităţii rezultante numite franje de interferenţă. Franjele pot fi de minim sau de maxim, în funcţie de valoarea amplitudinii rezultante.
Dacă in cazul undelor mecanice rezultatul interferenţei se aprecia după amplitudinea undei rezultate in punctul respectiv, in cazul interferenţei luminii rezultatul se apreciază după intensitatea luminoasă in acel punct.
Intensitatea luminoasă intr-un punct este o mărime proporţională cu pătratul amplitudinii undei in acel punct.
Ip ~ A2 —> Ip ~ 4E0cosπ/λ0(δ2-δ1) , unde:
Ip= intensitatea luminoasă intr-un punct P
A= amplitudinea undei in acelaşi punct P
E0=amplitudinea undei la momentul t0
δ1, δ2= drumuri optice corespunzătoare drumurilor geometrice a două raze, r1, respectiv r2
Informaţii preluate parţial de pe siteul:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu