Munca in echipă, pentru dezvoltarea acestui proiect, a fost doar o aducere aminte, dacă mai era nevoie, a relaţiilor dintre noi, colegii. Grupele fiind alcătuite dintr-un număr destul de mare de elevi, şi anume doisprezece (acest lucru intâmplându-se din lipsa dorinţei mai multor elevi de a-şi asuma responsabilitatea ), efortul de a mobiliza intreaga echipă s-a dovedit dificil, insă in cele din urmă realizabil.
Cea mai mare piedică pusă in calea colaborării noastre a fost faptul că unii se ghidează după dictonul ,,unul pentru toţi şi fiecare pentru el”, insă amintirea repetată a sarcinilor de lucru a avut efect şi asupra acestora, rezultând o muncă la care au reuşit să colaboreze toţi intr-o anumită măsură.
Pe de altă parte au fost şi elevi dornici să ajute, care veneau cu idei noi fără ca măcar să le fie solicitate, pur şi simplu dintr-o dorinţă de a ajuta echipa, fără a cere recunoaştere suplimentară a efortului lor si fără să reproşeze nimic celorlalţi.
Reuşind să trecem peste aceste diferite bariere, cu toţii am obţinut ceva: unii respectul celorlalţi pentru efortul depus iar alţii conştientizarea faptului că orice ajutor venit din partea lor a contat, ducând astfel la crearea unui tot unitar.Cu toate că acest proiect denumit ,,Interferenţa luminii” nu se ridică la standardele unei munci realizate de douăsprezece persoane, a fost totuşi un mod distractiv de a privi cum lecţiile invăţate la clasă şi informaţiile culese din diferite surse iau o formă pe care presupun că mulţi ar prefera-o in locul tradiţionalului mod de invăţare a fizicii.
Mai jos găsiţi dovada colaborării intre diferiţi colegi, sub forma discuţiilor acestora de pe messenger. Rugăm indulgenţă faţă de ortografia acestora, intrucât abrevierile folosite şi greşelile regăsite sunt doar datorită modului in care adolescenţii comunică utilizând astfel de programe:
